Doar...

      Lasa-ma in singuratatea care mi-a devenit prietena.Desprinde-te de mine ca stropul de ploaie din norii plumburii si lasa-ma sa cad in asternutu-mi rece.Mi-am promis ca nu o sa mai rascolesc amintirile.Ca voi metamorfoza trecutul intr-un copil al intunericului,dar nu am reusit.E frustrant cum nevoia de caldura a unui suflet singuratic ajunge pana in punctul de a deveni dorinta, si se stinge incet  ca lumina lumanarii la care noi doi ne iubeam.
      Imi placea adeseori sa iti analizez trasaturile fascinante,mangaiate de umbrele care-ti invaluiau trupul,cufundandu-te intr-o aura de mister.Puteam sta asa ore in sir,pentru mine tot o secunda ar fi insemnat.

      Niciodata nu puteam sa ma satur de mangaierile tale tandre si gustul dulce al buzelor tale,nici de zambetul care imi oferea siguranta,incredere,facandu-ma sa ma simt unica raza a unui astru orbitor.Insa te-ai stins incet,zi dupa zi,secunda dupa secunda,si m-ai facut si pe mine sa palesc in fata intunericului care acum imi este prieten.M-ai lasat sa cad in abisul propriilor greseli,sa ma zbat cu propriile ganduri,sa esuez in propriile idei.M-ai lasat sa renunt la persoana-mi care parea sa aiba un viitor promitator.

      Cu timpul stiu ca sufletul meu dezgolit isi va croi incet,incet haine,iar tu vrei ramane doar o mica stea stralucitoare in universu-mi care este la inceput de drum.

 Foto:Alex Neagu

     

Apasa butonul de like daca ti-a placut si arata-le si prietenilor tai!